Dioda Schottky (denumita dupa fizicianul german Walter Schottky) este o dioda formata dintr-o jonctiune metal-semiconductor, la fel ca si dioda cu contact punctiform.

Capacitatea acestei jonctiuni este foarte mica, ceea ce inseamna ca dioda poate lucra la frecvente inalte.

Un alt avantaj al jonctiunii metal-semiconductor fata de jonctiunea semiconductor-semiconductor folosita la diodele conventionale este caderea mica de tensiune, numai 0,3 V fata de 0,6 V cat este in cazul unei diode din siliciu.

Diodele Schottky isi datoreaza proprietatile faptului ca purtatorii minoritari si recombinarea purtatorilor sunt neglijabile, conductia fiind asigurata exclusiv de purtatorii majoritari: electroni in cazul semiconductorului de tip N si goluri pentru P.

Diodele Schottky de mai mare putere se utilizeaza in circuite de comutatie, putand lucra la frecvente de pana la 1 MHz.

O aplicatie tipica pentru diodele Schottky de mica putere sunt circuitele de detectie si mixare de radiofrecventa, in care aceste diode functioneaza pana la 5 GHz.

Un exemplu de dioda Schottky este dioda 1N5817; jonctiuni Schottky se gasesc si in circuitele integrate din seria 7400 de circuite logice.

Dezavantajele principale ale diodei Schottky sunt tensiunea inversa maxima redusa si rezistenta serie mare.

De asemenea, curentul invers relativ mare poate reprezenta o problema in unele aplicatii.


Sursa: Wikipedia