Nicolae Vasilescu-Karpen (n. 28 noiembrie 1870, Craiova - d. 2 martie 1964, Bucuresti), a fost un om de stiinta, inginer, fizician si inventator roman.

A efectuat o importanta munca de pionierat in domeniul elasticitatii, termodinamicii, telefoniei la distanta, electrochimiei si a ingeneriei civile. Membru titular al Academiei Romane.

Primul rector al Scolii Politehnice, eminent profesor si savant un domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teza de doctorat referitoare la campul magnetic al corpurilor incarcate cu sarcina electrica aflate in miscare si citata si astazi în bibliografiile privind teoria relativitatii.

In anul 1909, a propus pentru prima oara in lume, printr-o nota adresata Academiei de Stiinte din Paris, folosirea curentilor purtatori de inalta frecventa pentru telefonia prin cablu la mare distanta. A realizat pilele Karpen, care functioneaza folosind exclusiv caldura mediului ambiant.

Dupa aprecierea profesorului I. Solomon, presedinte al Societatii Franceze de Fizica - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei".

Viata
S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870.

Aici urmeaza cursurile scolii primare si (Colegiul National Carol I). S-a numarat, an de an, printre premianti. Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani.
Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie.

Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Scolii Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902.

Ramane in continuare in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement".

Apreciat pentru realele sale insusiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti. Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905).

Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral. Numit doctor al

Scolii Nationale de Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta functie timp de 20 de ani, pana in 1940.

A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasand mostenire o vasta opera stiintifica.

Activitatea

A desfasurat o ampla activitate de cercetari originale in domeniul elasticitatii, aerodinamica, atomistica, termodinamica, electrostatica, teoria cinetica, electromagnetism, fizica-chimie, electrochimie si pile electrice.

A efectuat studii asupra aderentei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Baneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice si la proiecte de electrificare a oraselor (Campina, Constanta). A scris numeroase tratate.

Lucrari importante
•    1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
•    1925 - Manual de electrotehnica generala
•    1942 - Electricitate
•    1957 - Fenomene si teorii noi in elctrochimie si chimie fizica

Sursa: Wikipedia