Dimitrie Leonida s-a nascut la Falticeni ca fiu al ofițerul Atanase Leonida. Datorita profesiei tatalui sau, pregatirea școlara o face în mai multe orașe : Galați, Buzau, Constanța și București. Urmeaza cursurile Liceului Mihai Viteazul din Bucuresti.[1] În perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (1903 - 1908), lânga Berlin, viziteaza Muzeul Tehnic din Munchen (1903).
 
În anul IV va concepe proiectul "Metropolitanului din București", iar proiectul de diploma va avea ca tema "Complexul hidroenergetic al Bistriței lânga Bicaz".
 
Deși a avut oferte de la renumita firma Siemens pentru un contract pe 5 ani și de la Școala Politehnica din Charllotenbourg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de inginer electroenergetician, și s-a angajat la Primaria capitalei, unde s-a ocupat cu introducerea iluminatului electric în București.
 
A fost profesor universitar la Timișoara și București. În 1908 a înființat prima școala de electricieni și mecanici din România. Un an mai târziu, în 1909, a înființat și primul Muzeu Tehnic din România. A participat la planul de electrificare a României. Pentru activitatea sa, care s-a desfașurat pâna în anul 1945, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat.
 
În 1917 a realizat una dintre primele stații de emisie radiotelegrafica din România.

Centrala hidroelectrica de la Bicaz a fost, fara îndoiala, prima mare centrala hidroelectrica din tara noastra, creata în anii socialismului. Aceasta centrala în afara de energia electrica pe care o furnizeaza economiei tarii noastre, mai realizeaza, împreuna cu marele lac de acumulare de la Bicaz, si o regularizare a rîului Bistrita. Aceste înfaptuiri îsi au un precursor în inginerul Dimitrie Leonida, care, a conceput diferite proiecte grandioase, printre care si acela al valorificarii energetice complexe a Vaii Bistritei moldovene, în primul rînd prin construirea „unei super-centrale hidroelectrice cu un mare lac egalizator". Iar actuala solutie corespunde, în mare masura, solutiilor preconizate de acest inginer care a indicat, cu o mare clarviziune amplasamentul si înaltimea barajului, capacitatea lacului de acumulare, tunelul de aductiune sub Muntele Botosanul si situarea centralei la Stejaru, asa cum au fost realizate în anul 1963.

Membru al mai multor societati stiintifice, Dimitrie Leonida ramane în istoria tehnicii din tara noastra, ca si în istoria învatamîntului electricitatii ca un mare vizionar, deschizator de drumuri pentru utilizarile tot mai variate ale energiei electrice, în care el credea cu toata puterea si în care vedea calea spre ridicarea tarii sale spre noi culmi.

Activitate socio-profesionala:

- Inginer electrician la serviciul "Lucrari noi" al Primariei Bucuresti (1908-1913). Proiecteaza si conduce exploatarea Uzinei Grozavesti;
- Înfiinteaza Scoala medie de electricieni si mecanici din Bucuresti (1908);
- Organizeaza primul muzeu tehnic din România pe lânga Scoala de electricieni si mecanici (1909);
- Înfiinteaza întreprinderea "Energia" (1913), proiecteaza uzina electrica de la Botosani si o extinde pe cea de la Focsani;
- Membru în Comisia interimara a Bucurestiului (1923), consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei si Comertului (1924);
- Profesor la Scoala politehnica din Timisoara (1924-1941) si la Politehnica din Bucuresti (1941-1945);
- Membru în comisiile pentru legea apelor si legea energiei (1924), presedinte al Comisiei regulamentului electricitatii în mine (1925);
- Membru în Consiliul superior al apelor (1926) si în Consiliul superior al administratiei întreprinderilor si avuturilor publice (1929);
- Director tehnic si director general al Societatii de gaz si electricitate (1937);
- Director al Directiei electrificarii din CFR (1942-1945). Realizeaza electrificarea caii ferate Ploiesti-Brasov;
- Consilier superior al CFR (1945-1948), în 1948 iese la pensie;
- Continua sa lucreze în Consiliul superior al CFR si la Institutul de studii si proiectari hidroenergetice (ISPE);
- Consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955);

Afiliere:

Membru al „American Institute of Electrical Engineers“ (1920);
Membru al „American Associations for the Advencement of Science“ (1920);
Membru al Royal Society of Arts din Londra (1935);
Membru al Academiei de Stiinte, sectia tehnica (1935).

Distinctii:

Laureat al Premiului de Stat (1954).

Opere:

Electricitatea. Bucuresti : Tipografia Gutenberg, Joseph Gobl, 1914. III 23.752(1-7)
Michael Faraday: Inductia electromagnetica. Teoria liniilor de forta. Legile de baza ale electrochimiei.
Dielectricul. Diamagnetismul. Bucuresti : Editura Tehnica, 1959. II 19.926