Oamenii de stiinta de la Harvard care lucreaza sub contract la Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) au descoperit o modalitate prin care pot transforma roboti moi in „cameleoni” capabili sa isi schimbe culoarea in functie de mediu, dar si sa se ascunda de senzorii cu infrarosu. Acest lucru este de-a dreptul impresionant (sau teriafiant) pentru niste roboti care pot fi realizati cu mai putin de 100 de dolari bucata.

Condusa de Dr. George Whitesides si de Dr. Stephen Morin, de la Departamentul de Chimie si Biologie-chimie de la Universitatea Harvard si de la Wyss Institute for Biologically Inspired Engineering, echipa de la Harvard a luat natura ca sursa de inspiratie, modeland robotii dupa modelul nevertebratelor care isi lungesc si isi contracta corpurile, pentru a se misca sau pentru a-si schimba infatisarea. Astfel de roboti moi au castigat foarte multa atentie in ultima vreme.

„Cand am inceput sa lucram la roboti moi, am fost inspirati de organisme moi, inclusiv de caracatite si calamari”, a precizat Stephen Morin. „Una dintre caracteristicile fascinanate la aceste animale este capacitatea lor de a-si controla infatisarea, iar acest lucru ne-a inspirat sa mergem mai departe si sa exploram colorarea dinamica. Cred ca cel mai important lucru pe care l-am demonstrat este ca si cu lucruri simple – in acest caz avem microcanale deschise, simple – puteti obtine rezultate uluitoare.”

Multe nevertebrate, cum sunt calamarii si sepiile, isi pot schimba infatisarea rapid, in cateva secunde, cu scopul de a se contopi cu imprejurimile sau pentru a comunica cu alte animale. Reusesc sa faca acest lucru prin intermediul cromatoforilor. Acestea sunt practic mici rezerve de vopsea, aflate sub piele. Este cam acelasi lucru ca si elementele de culoare din televiziune, unde trei culori primare pot produce mii de nuante.

La robotii de la Harvard lucrurile nu sunt chiar asa sofisticate. Robotii sunt construiti folosind o imprimanta 3D pentru a crea forme utilizate la fabricarea acestora. Aceste forme au retele de microcanale imprimate in ele. Un set de canale poarta aerul care face robotul sa se zvarcoleasca iar celalalt poarta lichidul colorat. Cand robotul merge pe o suprafata este pompat un lichid care sa se potriveasca perfect cu suprafata si care sa faca robotul mai putin vizibil. Intregul proces dureaza mai putin de 30 de secunde iar formele de silicon pentru dezvoltarea unui robot costa in jur de 100 de dolari.

Dar robotii de camuflaj nu se limiteaza doar la culoare. Lichidul poate fi racit sau incalzit pentru a fi in concordanta cu temperatura suprafetei pe care paseste robotul, facandu-l sa fie invizibil pentru senzorii cu infrarosu. In plus, robotul poate fi folosit la misiuni de cautare sau salvare deoarece acesta se poate dechiza cu succes.

Tehnologia robotilor moi este inca in faza de testare. Exemplele actuale sunt operate de pripoane, care le furnizeaza aer si fluide, precum si comenzi. In versiunile viitoare, toate sistemele de sprijin vor fi in interior. De asemenea, robotii moi nu se deplaseaza foarte repede, acestia avand o viteza de 40 de m pe ora. Cu toate acestea, echipa de cercetatori nu cauta sa ii faca neaparat mai rapizi cat sa ii faca sa se miste mai lin.